Azi a zdrobit-o...
Pata mea preferata de culoare.Dece ar fi facut-o?Nu avea nici un motiv.In penumbra,ma privea,il priveam,ne vedeam si n-am zis nimic.N-a vrut sa-si agite privirea,imi revarsa intuneric in iris cand ma priveste.
El...mi-a zbrobit pata de culoare.Nu caut alta pentru ca n-as gasi-o nicicand la fel...din pata aceea mi-as fi putut picta contururile.Eul meu,ambivalent,se-mprastie ca dintr-o artera sectionata,curgand in valuri de mov,tasnind a forta dar si a slabiciune,susur de esenta imprastiata pe jos.
"Te rog sa ma lasi,azi imi plang pata de culoare,zdrobita de piciorul tau descult acum cateva zile.Nu sunt absurda,dar as vrea sa ma propag in absurd.Nu sunt nebuna,pentru ca nu exista normalitate cu care sa-mi compari nebunia.Ascunsa,undeva,ma bantuie reflexia petei...Eu nu mai calc.Nu mai pasesc deloc de cateva zile.Refuz sa ma misc de aici.Pentru ca tu,in neglijenta uciderii,mi-ai imprastiat culorile sufletului pe toata podeaua...si n-as putea,nu,niciodata n-as putea...sa-mi calc pe pata moarta de culoare.
Tu?Tu n-ai cum sa-ntelegi culorile...pentru ca ai fost de cand te stiu....pictat in alb si negru....."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu