Magnet al durerilor lumii,
Ne frangem mainile de frig
Ramanem ingeri cu aripi atarnande
Ne pierdem in cantecul furtunii
Si-n perdele de ape rupte pe dig
Ramanem amantii ratiunii.
Vindecam orice palme si riduri
Ne atingem durerile vii
Lumina tipa dupa mangaieri nepromise
Cand te gandesti cate-am fi putut spune...sau fi
Ar fi ajuns sa inspiram o data cerul
Dar visul l-am lasat in abandon de ape,
Si alte inaltimi l-au dus
Astazi,copilul din fiecare
Transcende intr-un tipat mut catre "sus"
Zambeste,dragul meu...
Azi,noi insine,tinandu-ne de mana
Am apus
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu