Suntem...

Cadem...in continuu,dispersati,cadem si nu ne dam seama ca am cazut decat atunci cand,imprastiate pe trotuar,sufletele noastre ne striga "Hei,ai pierdut ceva!"Suntem atat de mici si totusi atat de mari,spulberam lumi microscopice in podul palmelor si in fiecare clipa respiram albastru,sufland catre urmatoarea lume ce va sa fie,daruind viata si moarte cu fiecare gest.
Ne pierdem,sateliti ai fiintei,mesageri ai respiro-ului final si urmam cursul firesc,traind,iubind si murind.Nu suntem speciali prin ratiune,caci deseori aceasta ne face sa ucidem frumosul din jur.Suntem condamnabili tocmai prin faptul ca intelegem conceptul de rau,dar il perpetuam cu toate astea.Dragostea insa ne ridica.Ea ne defineste,chiar daca suntem un haos,suntem frumosi prin dualitatea noastra...iubim!Poate ca de prea putine ori in viata,dar atunci cand o facem,iubim cu totul nostru.Ne daruim cu totul,ne punem viata,zambetele,sufletele,ochii si mainile in mainile celuilalt si ne abandonam cu totul.Doar noi putem face asta si doar noi o putem intelege.Acesta e singurul lucru care ne inalta si care ne da dreptul sa ne numim fiinte superioare.Iubim cu fiecare clipa si cand murim,o facem doar din dragoste pentru necunoscut.
Suntem,respiram,scriem,facem,atingem,dam,uneori ucidem,insuflam,plamadim si tinem in palme si in suflet tot....iubire.