Formatare de credinta

Ne ridicam toti incheieturile intru Hristos si asteptam viata sa vina sa bata cuiele.Ne caram singuri crucile...si le caram in continuu si tanjim dupa chinurile celelalte,cele ultime,cele de la capatul cararii,stiind ca venirea lor inseamna sfarsitul celor de acum.Dar nu se mai termina cararea si e nasol...acum 2000 de ani,oamenii erau mai amabili:nimeni n-o sa vina azi sa iti spuna "Daca vrei,iti car eu crucea pana sus"Personajul esential din tablou,omul care face toata drama,Iisus-ul contemporaneitatii nu are semnal si nu poate suna sa ne spuna ca intarzie pentru ca i s-a amanat revizia tehnica.Si fara el,s-a blocat toata scena patimilor...daca o s-o jucam la nesfarsit?
In timp ce noi,ca prostii,ca ortodocsii cuminti ce suntem,continuam sa pasim pe carare,mai cade cate unul...si in mod paradoxal,in loc sa ne bucuram ca a scapat,plangem.Ei bine,asta da reactie tampita...scapa si de carat crucea,si de partea cu cuiele si chinul...si noi tot plangem.Si Iisus-ul electro-mecanic,reproiectat dupa standardele europene,rade de noi.N-am inteles si nici n-o sa intelegem,desi ni se tot spune de vreo cateva mii de ani:ca acolo e mai bine,mai frumos,curg lapte si miere,ambalate direct sub forma de Fulga si nu exista impozite pe venit.Si noi ca prostii,ne blocam pe ideea de aici,pe ideea de acum,ca si cum "aici si acum" ar fi tot ce avem de fapt...ce prostie. Nu intelegem....nu,nu,nu intelegem deloc,Si Iisus-ul rade mecanic si rade electric si rade chimic si rade batjocoritor de ochii mei care inca plang dupa cineva recent cazut pe drum.
Of,of,nu,nu...cum nici eu pe el,nici Iisus-ul pe mine nu ma intelege...nu stie ce inseamna asta,dar mie mi-au amortit incheieturile de la atata asteptare si nici sange n-are sa-mi mai curga dintre coaste dupa faza cu sulita...Nu stie ce insemn,dar ochii mei cauta ba pamantul,ba cerul si in curand,am sa fraieresc eu divinitatea si am sa gasesc un loc prin care sa am loc sa cad.